STEAUA vs TWENTE 0-1. Simple observatii.

Strategia de joc a Stelei era sa preseze ultra ofensiv primele zece minute, apoi sa mentina un presing mediu pt a bloca jocul de pase al olandezilor. Din punct de vedere defensiv, blocarea jocului pe flancuri al oaspetilor a fost principalul obiectiv. Pe stanga functiona dublajul lui Tanase la Brandan, iar in dreapta, Rusescu il ataca sus pe Rosales pt a nu il lasa sa urce cu mingea la picior, de dublajul lui Dananae ocupandu-se Bicfalvi.
In momentul recuperarii balonului, echipa cauta un joc vertical, direct pe varfuri pt a profita de lentoarea si stilul rudimentar al stoperilor Wisgerhoff si Douglas. Ros-albastrii nu mai sunt o echipa de posesie si nici nu sunt interesati de constructie din linii frante. Principalul obiectiv al lor este sa duca mingea cat mai aproape de poarta adversa, dar pt asta iti trebuie atacantii de clasa.
Twente este in schimb o echipa de posesie. Si-au folosit omul in plus la mijloc pt a pastra balonul, pt a construi atent, iar acesta este atributul echipelor mari. Au incercat in permanenta jocul pe benzi pt Ola John si Chadli, carora McClaren le-a cerut sa stea sus, sa preseze mereu la Brandan si Dananae.
Observatii:
1. Meciul a fost pierdut la capitolul calitate a mijlocasilor centrali si nu doar pt ca unul dintre mijlocasii centrali stelisti, Prepelita, a gafat la golul lui Ola John. Olandezii aveau o superioritatea de 3 la 2 in centru ,care se accentua si pt ca Bicfalvi trebuia sa "migreze" in flanc pt a il proteja pe Dananae. In acelasi timp era mereu o distanta prea mare intre compartimente la gazde, in speciala intre fundasi si mijlocasi. Atat Prepelita ,cat si Bicfalvi,nu ofereau plusul de calitate tehnica necesar unor pase precise, nici unul dintre ei nu par sa poata iutii jocul.

Marile echipe au un numar zece, un coordonator. Lipsa unui decar autentic a facut ca Chelsea sa nu castige Liga Campionilor, plecarea lui Pirlo face ca AC Milan sa schioapete in campionat, iar faptul ca Dinamo este liderul Ligii intai se datoreaza lui Munteanu.

2. Incapacitatea lui Dananae de a se descurca impotriva lui Ola John a dezechilibrat doua zone ale terenului. Cea de mijloc, din cauzele expuse mai sus si centrul defensivei, unde Chiriches trebuia sa iasa mereu din dispozitiv pt a-l acoperii pe ex-craiovean.
3. Steaua cauta sa implementeze un joc direct pe poarta, dar ii afara faptului ca pare a-i lipsi traseele, ii lipsesc atacantii. Tatu are capacitatea de a-si creea ocazii, pe care insa le rateaza inexplicabil, iar Nikolic ,confruntat doi stoperi de acelasi gabarit cu al sau nu a reusit sa se intoarca inspre poarta tot meciul.
 Adevarul este ca Steaua pare in momentul de fata ca se bazeaza doar pe capacitatea de efort a jucatorilor. Nu par preocupati de posesie si nici capabili sa tina de minge. Aici este vina lipsei de calitate a mijlocasilor centrali, dar si a stilului impus de antrenor. Daca tot vrei sa joci vertical, trebuie sa faci doua lucruri:
-lucreaza scheme de atac pana la obsesie
-achizitioneaza un atacant de clasa, cu CV.
Ilie Stan mi se pare un antrenor destul de limitat din punct de vedere tactic. Pare preocupat de jocul echipei sale si destul de lipsit de solutii cand trebuie sa citeasca jocul advers. Este obsedat de presing, dar nimeni nu poate face presing 90 de minute. Echipa a pierdut mult timp in care putea lucra tactic, alergand prin munti, desi putea sa faca asta si in acelasi timp cu antrenamentele tactice, in conditii bune in Antalya.

AC MILAN vs ARSENAL 4-0. Milan se califica fara efort

Ii putem da tot creditul din lume lui Allegri pt partitura tactica pe care Milan a abordat-o cu Arsenal, dar adevarul este ca englezii au fost de nerecunoscut si te poti intreba daca au avut vreo strategie de joc pt intalnirea cu italienii.
Milan a jucat in sistemul lor de casa, 4-3-1-2 ,cu Ibrahimovic si Robinho atacanti, Boateng in spatele lor si trei mijlocasi centrali, intre care si-a facut loc si veteranul Seedorf. In defensiva, Mexes i-a luat locul lui Nesta.
Arsenal a mizat pe un mix intre 4-2-3-1 si 4-4-1-1, cu Van Persie varf impins si tripleta Rosicky-Ramsey-Walcott in spatele lui. Gibbs a revenit pe postul de fundas stanga.
.
AC Milan nu a facut un presing deosebit, mai degraba unul mediu spre defensiv cand Arsenal avea mingea, bazandu-se pe contraatac si pe mobilitatea lui Boateng si a celor doi atacanti, pe faza ofensiva. Arsenal in schimb a fost o comedie a erorilor individuale (vezi golul doi al lui Robinho, cu Sagna privind la arbitrul de tusa in timp ce Ibrahimovic sprinta, si golul trei al aceluiasi Robinho, cu Vermaelen alunecand si lasandu-i brazilianului culoar de sut) si de abordare.
-Mai intai ,Arsenal nu a folosit in favoarea ei sistemul foarte ingust de joc pe care il practica Milan. Italienii stapanesc centrul terenului prin folosirea a patru mijlocasi centrali, dar sunt expusi pe benzi, in special daca adversarii au fundasi laterali ofensivi. Nu folosesc mijlocasi laterali, deci pt a bloca fundasii laterali adversi, trebuie sa disloce din mijlocasii centrali, ceea ce creeaza brese in rombul de la mijloc. Sagna si Gibbs abia au trecut mijlocul terenului, nu au incercat nici un moment sa profite de superioritatea doi la unu de pe benzi. In acelasi timp, Abate si Antonini au arata flancurile, suplinind lipsa unor extreme si ajutati de Emanuelson (Seedorf a iesit rapid de pe teren, accidentat) si Nocerino ,i-au blocat pe Walcott si Rosicky. De fapt ,cehul avea si el o mare problema, cauta mereu interiorul terenului, asadar intra intr-o zona oricum supraglomerata de jucatorii Milanului. Acest lucru coroborat cu lipsa de curaj a lui Gibbs, a facut ca Arsenal sa aiba un joc inghesuit, extrem de congestionat, adica perfect pt modulul de joc al gazdelor.
Exista si posibilitatea ca lipsa de atitudine ofensiva a fundasilor laterali ai englezilor sa fie datorata si manevrelor ofensive ale italienilor. Cand au balonul, Boateng transforma asezarea Mialnului intr-un 4-3-3 ,ghanezul mutandu-se intr-unul din flancuri, iar Robinho pleaca in flancul opus. De asemenea, Ibrahimovic, in pofida gabaritului sau, nu este un fotbalist gen target-player, catre care sa arunci baloane. Asa cum s-a intamplat la golul doi, el se lipeste de tusa si ataca spre interior, obligand adversarul fie sa isi tina foarte retras fundasul lateral ,fie sa isi scoata din dispozitiv fundasul central.
-A doua problema a lui Arsenal a fost lipsa de agresivitatea a mijlocasilor centrali, Arteta si Song. Au jucat foarte retras, le-au lasat prea mult spatiu lui Nocerino si Boateng si au parut ca nu stiu cum sa abordeze rombul de la mijloc al Milanului, in functie de cine avea mingea.
-Lipsa de agresivitatea a mijlocasilor centrali si faptul ca in mod surprinzator, nu si-au folosit benzile, au dus la a treia problema a britanicilor, izolarea totala a lui Van Persie de restul echipei. Apararea campioanei Italiei este una lenta, cu intrari in diagonala ale lui Walcott si un stil mai vertical de joc, Arsenal putea provoca daune, dar acest lucru nu s-a intamplat si un merit mare il are si Van Bommel ,care a securizat zona din fata propriei defensive, inchizandu-l bine si pe Ramsey.
Schimbari.
Walcott este scos la pauza ,in locul sau intra Henry, iar Arsenal trece la un sistem 4-4-2, pe faza defensiva Van Persie inchizand la Van Bommel. Aceasta mutare a dus la trimiterea lui Ramsey in dreapta ,ceea ce a dus la un joc la fel de congestionat al oaspetilor. Singurul lucru bun prin prezenta lui Henry, a fost ca Van Persie ,ajutat acum de francez, s-a simtit mai mult in joc, venind din spate si creeandu-si doua ocazii, dintre care una foarte mare, cu Abiati scotand in corner. Oxlade Chamberlain l-a inlocuit si el pe Gibbs, noul intrat jucand acum in dreapta, Ramsey trecand mijlocas central, Song este coborat stoper, iar Vermaelen trece fundas stanga.
AC Milan a facut o singura mutare care a contat din punct de vedere tactic, l-a scos pe Boateng si l-a introdus pe Ambrosini, echipa trecand si ea la un 4-4-2 clasic, cu Nocerino si Emanuelson lipiti de tusa, pt a le oferii un strat de protectie suplimentara fundasilor laterali, Abate si Antonini.
Concluzie:
Greu de inteles ce stragtegie de joc a avut Arsenal. Nu au reusit sa profite de vulnerabilitatile de pe flancuri ale italienilor, Walcott a fost inexistent, iar fundasii laterali nu au avut nicio initiativa ofensiva. Arteta si Song au fost "fara colti", nu au facut presing si nici nu au oferit pase utile, iar Van Persie a fost izolat si lipsit de sprijin.
Milan a jucat pragmatic, a marcat aproape tot ce a avut si a profitat la maximum de cadourile oaspetilor. Nu au adus nimic in plus in joc, aceasi mobilitatea a varfurilor, aceasi miscare permanenta a lui Boateng, cand in stanga ,cand in dreapta si urcarile la invaluire ale lui Abate si Antonini. A fost de ajuns.

Alex Chamberlain - The Rising Star

Articol scris de Avram Alexandru

sursa foto: http://football-talk.co.uk/

 Alexander Mark David  Oxlade-Chamberlain , cu numele său complet  se năștea pe 15 august 1993 în Portsmouth. Fiul fostului internațional englez, Mark Chamberlain (fost jucător la Stoke si la Portsmouth) , -OX- ,  cum este alintat de prieteni, a venit la Academia de Fotbal a lui Southampton Academy la vârsta de 7 ani, și a debutat pentru prima echipa a clubului în 2010, pe 2 martie , la vârsta de 16 ani si 199 de zile la o victorie cu Huddersfield Town.La Southampton, Chamberlain a bifat 43 de apariții în primul unsprezece, reușind 10 goluri și 8 pase de gol. Facând parte din loturile națioanale ale Angliei la toate categoriile de vârstă, Alex era considerat unul din viitoarele staruri ale albionului, alături de jucători precum Ravel Morrison, Will Keane,  sau Connor Wickham.

             Pe 8 August 2011 a fost făcut public transferul . Ox semnase cu Arsenal. Deși nu s-au făcut publice detaliile contractuale,  presa din albion menționa că tranzacția s-a făcut pentru o sumă de aproximativ 12 milioane de lire. La numai câteva săptămâni, Oxlade a debutat pentru Arsenal, la înfrângerea istorică, acel 8-2 de pe Old Trafford, din 28 august, Alex înlocuindu-l pe Coquelin în minutul 62. După ce în prima jumătate de an a fost folosit foarte rar, doar în League Cup, si de două ori pe final de meci în campionat, lucrurile s-au schimbat în 2012.  Gervninho și Chamakh au plecat la Cupa Africii, Thierry Henry nu poate juca 90 de minute ca extremă stânga, iar Arshavin nu se mai regăsește de vreun an - jumătate.

            La doar al treilea meci ca titular în Premier League de la venirea de la Southampton,  Alex Oxlade-Chamberlain a jucat un rol esențial în victoria cu 7-1 din etapa precedentă din Anglia.

            Jucând ca aripă stânga,  deși este mult mai obișnuit sa joace într-o poziție centrală sau în flancul drept,  Oxlade-Chamberlain a arătat o excelentă viteză, un foarte bun control al mingii, și o suprinzătoare inteligență în joc, mai ales având în vedere vârsta sa fragedă. Fiind un jucător de picior drept, a căutat mereu să pătrundă în zonă centrală, având rolul unui veritabil -inside forward-.   Totuși trebuie menționat că a avut în față una din cele mai slabe apărări din Anglia.

Statistici / Jucători	Walcott	Chamberlain
Acuratețe pase	82%	85%
Total centrări	8	8
Deposedări	2	0
Driblinguri reușite	0	5
Ocazii create	3	3
Pase de gol	3	0
Goluri	0	2

sursa datelor: OPTA sports

Chamberlain vs. Walcott

            Cu un procent de 85% de pase reușite, și găsindu-și coechipierii la  3 din cele 8 centrări ale sale, statistic, Oxlade-Chamberlain a jucat mai bine decât mult mai experientatul Theo Walcott. Pe flancul opus, Theo a reușit un procent de 82% de pase reușite iar nici una din cele 8 centrări ale sale nu au ajuns la Van Persie& Co . Totuși Walcott a terminat meciul cu 3 pase de gol  , două din ele fiind considerate pase de gol și nu centrări de către specialiștii de la Opta.

            Pe lângă acestea, Chamberlain a mai reușit 3 ,,key-passes,, către coechipierii săi care însă nu au fost transformate în gol, fapt ce-i determină pe fani să-l socotească drept o prioritate pe banda stângă, mai ales având în vedere contracanditatul Arshavin.

Chamberlain vs. Arshavin

            Mai exact, Ox a avut un procentaj de 84,8% de pase reușite, și anume 28 pase care si-au atins ținta din 33, procentaj cu mult mai bun decât cel avut de mijlocașul rus în meciurile precedente. Mai mult, Arshavin deși a evoluat mult mai des, a reușit un singur gol tot sezonul, și are un procentaj de acuratețe a șutului inferior lui Ox: 31% Arshavin - 28% Chamberlain. Și în ceea ce privește pasele reușite în acest sezon, englezul stă mai bine: 74% Arshavin - 81% Chamberlain. Același lucru se constată și în cazul centrărilor reușite. statistică ce îl favorizează din nou pe britanic: 33% Arshavin - 65% Chamberlain. Singurul capitol la care rusul iese pe primul loc, este cel al deposedărilor reușite: Arshavin 78% - Chamberlain 50%.

Concluzii

            Cu dubla reușită în partida cu Blackburn, care a venit după alte trei șuturi periculoase către poartă, Chamberlain realizează o permformanță care nu s-a mai atins în Anglia de 8 ani, fiind al doilea tânăr jucător britanic care realizează o dublă pentru echipele de top din Albion, după Rooney.

            Arsenal mai are de jucat 14 meciuri în campionat, se mai află și în Champions League, timp suficient pentru noul star să-l impresioneze pe Capello și să prindă lotul pentru Euro 2012 . Și cine n-ar paria pe el?

LIVERPOOL vs TOTTENHAM 0-0. Prudenta, cuvantul cheie

Liverpool a inceput in sistemul 4-2-3-1 ,cu Carroll unic atacant si o linie de trei in spatele lui, Kuyt-Gerrad-Bellamy. Spearing a fost titularizat la inchidere ,alaturi de Adam, iar Johnson continua sa evolueze ca fundas stanga, desi este la baza fundas dreapta.
Tottenham a mers pe prudenta, 4-1-4-1 / 4-5-1 era sistemul de joc, doar cu Adebayor varf si cu Modric retras formand un triunghi in cdntrul liniei de mijloc. Pe flancuri erau Bale si Ktanjcar.
Partida a avut ritm ,dar nu a avut goluri. Liverpool a incercat un joc mai vertical, in vreme ce Tottenham s-a aparat si a cautat sa faca un joc de posesie si sa inainteze in jumatatea adversa prin triunghiuri de pase la firul ierbii.
Atacantii.
Carroll a fost jucat in stilul sau favorit, deseori cu mingi lungi, pe care trebuia sa le devieze pt cei trei mijlocasi din spatele sau. A avut insa o partida grea contra lui Dawson ,unul dintre cei mai buni stoperi din Premier League, la capitolul joc de cap. Abia dupa intrarea lui Suarez, Carroll a devenit un pericol pt poarta lui Friedel, odata cu impingerea liniei defensive adverse ,aproape de careul portarului american.
Adebayor era prea izolat de restul echipei, Bale si Kranjcar nu il sustineau, preocupati de dublajul propriilor fundasi laterali, iar Modric ,integrat in triunghiul de la mijloc, nu mai era un link player intre linia mediana si varful togolez. Chiar si asa, lui Adebayor i-a lipsit agresivitatea si i-a lasat prea des pe stoperii lui Liverpool sa porneasca constructia fazelor linistiti, sa urce cu balonul la picior, in special pe Agger.
Mijlocasii centrali.
Gerrard a avut un inceput bun, cu demarcari care il scoteau pe Parker din fata apararii, fortandu-l pe acesta sa faulteze in preajma propriului careu, dar s-a stins dupa aproximativ 20 de minute. Parker si-a securizat bine zona si Gerrard nu a mai fost un pericol pt poarta oaspetilor. Modric a jucat prea retras, nu i-a oferit sustinere lui Adebayor si de cateva ori i-a lasat prea mult spatiu lui Spearing, iar acesta a trimis cateva suturi din pozitii bune ,catre poarta lui Friedel. Livermore si Adam s-au anulat reciproc, mai mult primul pe "cormoran", pt ca jucatorul lui Tottenham nu si-a asumat cine stie ce responsabilitati ofensive.
Duelul pe flancuri.
In dreapta, Kuyt nu a existat, a fost controlat fara probleme de Ekotto, care urca mereu la invaluire ,tragandu-l pe olandez dupa el. Bale a avut o libertate destul de mare, intra in centru, in postura de al doilea varf sau schimba zonele cu Kranjcar , dar in afara de o ocazie mare in repriza secunda, nu a oferit foarte mult. In flancul opus, ambii mijlocasi laterali, Bellamy si Kranjcar, s-au remarcat mai ales prin munca defensiva facuta. Amandoi si-au blocat eficient adversarii directi si au venit la dublaj pt fundasii laterali. Bellamy in special a impresionat prin travaliu, chiar daca Walker nu a impins prea des jocul in jumatatea adversa, dar Kranjcar a avut o partida grea contra lui Johnson, fundasul lui Liverpool fiind agresiv si urcand mereu la invaluire.
Singura mutarea care a contat in asezarea echipelor a fost facuta de Dalglish, care l-a scos pe Kuyt si l-a introdus pe Suarez, trecand la o asezare 4-4-2 ,cu Gerrard mutat mijlocas dreapta. Intrarea uruguayanului a adus mai multa mobilitatea in atacul gazdelor si a impins linia defensiva adversa mai jos, dar schimbarea a fost facuta un pic cam tarziu.